Respiram si simtim , vara e alba ,pura si dezvelita ,chipuri palide se scurg pe retinele noastre ,ganduri serpuite .
Ma ridic din abis si simt ,simt apogeul fericirii si totusi ceasca de cafea mi-a privit buzele tremurand .O pacoste ,si nu mai pot sa plang deci zambesc caci am doi ochi ce ma privesc fix asa cum sunt . Tin si acum clipele-n amintire ,ca o tarie si credulii copii ce-si imparteau briza ,fericirea ta ce nu a ramas in urma .RESPECT ,cred ca ea cu siguranta .
Si nu cerem furtuna .PRIVESTE!
P.S. Mi-a fost dor de ei !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu