Sunt asa de calma incat cred ca-s nebuna

Viata e o piesa de teatru in care personajele invata diferite roluri si cand uita ceva inventeaza .Inca ma joc cu gramajul fericirii ,nu-mi plac DrogurilE ele sparg televizorul si te leaga de pat . M-am indragostit de fantasme colorate care-mi alinta nebulozitatea pe pereti .Am memorie de elefant ,nu-mi place sa urli la mine ,nici nu te bag in seama .Mi-ai luat tot ,TOT :prieteni ,calculator ,libertate,s-a facut lumina si inca-i intuneric ,tu nu vrei sa dorm da eu dorm ,dorm ,dorm da nu de tot ,pacat ai fi scapat de mine .Kazi m-a alinta in urechi ,nu mai da vina pe prietenii mei ca ma invata tampenii ca nu-i adevarat eu ii invat pe ei ,viata m-a invata sa fiu nesimtita ,realitatea nu-i stralucitoare .Educatia nu mai exista ,tu nu stii nimic despre mine .Si fiecare pas pentru mine e o lectie de viata ,tu ma crezi copil prost si mic ,da am facut mult mai multe din cate stii tu.
Am prea multe ideei ,explodeaza tot .Inca mai crezi ca ma schimbi daca-mi trantesti vorbe de cacat si palme peste cap ?! Nu mai rau faci ,devin mai rea si nesimtita .Asuma-ti fapta ,n-ai invatat de 14 ani ca eu nu-s cu bataia ci cu calea calma si amiabila .SUNT ASA DE CALMA INCAT CRED CA-S NEBUNA !Da ,da vrei scuze ,sa ma milogesc si sa -mi inghit lacrimile-n fata ,daca fac asta nu ma simt nici eu ,bine nici tu ! Pe tine te doare-n cur daca vorbesc eu .Hai incearca sa-mi zici ,sa-mi iei si ultimu gram de fericire si-ai sa vezi cum ma distrugi .