Ma sperii de adevar fug de el ,nu pot privi ce-am ajuns copilul cuminte invidiat de prostie iar acum calcatin picioare de prostie,gluma proasta la care nu rade nimeni ba chiar mai mult plange ,plange cu clacrimi care stropesc fata palida distrusa de viata badjocorita de lumina uitata de soare .
Frigul care ma cuprinde acum imi aminteste de seara petrecuta langa ea alaturandu-ne prostiile si facand o hora in care nimeni sa nu intre ,sa nu ne prinda ca-m furat un strop de fericire daunatoare ,tragand fumul si pierzandu'l in aerul deja poluat .
Stam trantite jos pe un lemn rece care defapt ni se pare clocotit normal de la atata fericire daca ne-ar atinge trenul am rade .
Nu pot sa uit ,promit ca nu mai fac ,promit ca voi fi eu ,copilul ascultator care nu da si ultimul banut pe prostii (cenzurez totul pentru ca unii sa inteleaga ca nu ne merita ) pentru ca ne cred aiurea .
Si de ce am ajuns sa fac astea tot mai des si s-o distrug si pe ea din prostia mea ? e mai mica decat mine cu doi ani ,nu o merit e prea minunata .
Murim pe capete ,am in nas fumul de aseara si in stomac fermentatia fututa de portocala taiata de el .
Tot ce-mi spun uit pana maine ,vorbeste vinul pentru mine efectele LSD ma transforma-n monstru vor sa ma vada ca sufer .
Am nevoie de ea ,am nevoie de ei ca sa nu mai fac asa ceva si sa ajung tarana .
IN ce dracu m-am bagat de fapt ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu